Morfina
Descriere termen medical:
Medicament extras din opiu, capabil sa calmeze durerile intense, actionand asupra sistemului nervos central (analgezic central) si provocand adormirea.
Morfina face parte dintre stupefiante. Codeina si heroina sunt derivati ai morfinei.
Mecanism de actiune - Morfina actioneaza fixandu-se pe receptorii opioizi sau receptorii morfinici situati in membrana anumitor celule ale creierului (talamus, sistem limbic, tesut reticulat). De aici, ea blocheaza transmisia semnalelor dureroase si anuleaza orice senzatie de durere.
Indicatii - Morfina este indicata pentru calmarea durerilor intense si rebele la alte analgezice legate de un cancer, de un infarct al miocardului (criza cardiaca) sau provocate de traumatisme grave.
Contraindicatii - Morfina este contraindicata in caz de insuficienta respiratorie, de insuficienta hepatica severa, de traumatism cranian, de stare convulsiva, de intoxicatie alcoolica acuta, de delirium tremens.
Mod de administrare - Morfina este administrata dupa caz, pe cale orala, sub forma de solutii sau comprimate cu eliberare prelungita sau prin injectare (subcutanata, intramusculara, intravenoasa, peridurala, intratecala, intracerebroventriculara) .
Efecte nedorite - Efectele nedorite cele mai frecvente sunt constipatia, greturi, mai rar varsaturi, ingustare a calibrului bronhiilor, depresie respiratorie (diminuarea amplitudinii si eficacitati respiratorii) - moderata la doze terapeutice, severa in caz de supradozare, confuzie mintala, vertij, hipotensiune ortostatica (vertij legat de scaderea tensiunii arteriale atunci cand subiectul trece de la pozitia orizontala la cea verticala), crestere a tonusului sfincterelor muschilor netezi etc.
Morfina si derivatii ei genereaza dependenta (nevoia de o noua doza) fizica si psihica si o obisnuire (necesita cresterea dozelor pentru a obtine un efect identic) in cazul utilizarii indelungate. Oprirea brusca a unui tratament de lunga durata antreneaza aparitia sindromului de abstinenta. Manifestarile supradozarii sunt depresia respiratorie, mioza (ingustarea pupileiJ, hipotensiune, hipotermie cu evolutie posibila spre o coma profunda. Tratamentul acestei supradozari consta in administrarea de antidoturi ca nalaxona sau nalorfina si intr-o reanimare cardiorespiratorie.
Interactiuni medicamentoase - Interactiunile medicamentoase sunt foarte numeroase. Morfina nu trebuie utilizata in acelasi timp cu medicamentele inhibitoare de monoaminozidaza (lMAO), intrebuintate in tratamentul starilor depresive. Asocierea ei cu buprenorfina, cu nalbufina si cu pentazocinul este nerecomandata, deoarece efectele acestor morfinomimetice sunt antagoniste antrenand in consecinta o eficacitate analgezica mai mica. In plus, asocierea morfinei cu numeroase alte medicamente trebuie sa fie supravegheata, mai ales in asocierea ei cu depresoarele sistemului nervos central, cu opiaceele (substante derivate din opiu), cu difenoxilatul, cu antidepresoarele triciclice etc.
Actiunea morfinei asupra legaturilor sinaptice si dependenta
In urma unui nou studiu, cercetatorii au lansat ipoteza conform careia morfina distruge “franele” creierului, ducand la un dezechilibru intre excitatie si inhibitie, fapt ce ar putea explica drumul spre dependenta. O singura doza de morfina poate bloca procesele creierului asociate cu invatatul si memoria pentru o zi intreaga, fapt ce provoaca un dezechilibru neuronal care pare a fi primul pas in instalarea dependentei.
Un studiu recent a aratat ca morfina intervine intr-un mecanism inhibitor din zona ventrala a creierului responsabila de procesarea actiunilor naturale de tip “recompensa”, precum mancatul sau activitatea sexuala. Dezechilibrul rezultat dintre excitatie si inhibitie permite cresterea nivelului dopaminei.
Morfina blocheaza procesul numit potentare pe termen lung (PTL) ce intareste sinapsele pentru a usura transferul de informatii dintre celule. Neurocercetatorii au identificat acest mecanism ca fiind procesul biochimic din spatele memoriei si invatatului.
In timpul studiului, oamenii de stiinta s-au concentrat asupra sinapselor dintre neuronii producatori de dopamina si cei ce contin GABA (acid d-aminobutiric), un compus cu actiune inhibitoare.
Cand sinapsa pentru glutamat (principalul neurotransmitator excitant al creierului) este activata, se declanseaza o cascada de procese chimice ce determina neuronii vecini sa elibereze GABA. Daca un raspuns GABA este blocat, neavand loc potentarea pe termen lung, ca in cazul morfinei, eliberarea de dopamina nu este incetata, aparand senzatia de placere. Eliberarea de GABA este precum o “frana” asupra sistemului, iar o doza de morfina ii inhiba activitatea.
Testele pe sobolani au aratat ca morfina actioneaza asupra unei enzime numite guanilat-ciclaza implicata in sirul de reactii al PTL. Morfina fie scade nivelurile enzimei atat de mult incat o inactiveaza, fie ii scade receptivitatea la semnalele chimice.
Viitoarele medicamente ce ar actiona asupra guanilat-ciclazei, administrate o data cu morfina, ar putea scadea sansele de instalare a dependentei fara a interfera cu proprietatile analgezice ale acesteia. Morfina este cel mai puternic analgezic cunoscut de om, fiind utilizata ca substanta etalon in combaterea simptomelor durerii.
Alte substante ce afecteaza echilibrul excitatie/ inhibitie din creier sunt narcoticele si substante precum cocaina, nicotina (tutunul) si alcoolul. Aceste substante confirma studiile conform carora sinapsele implicate in procesul invatarii sunt implicate in instalarea dependentei. |
