Cocaina este un stimulat puternic al Sistemului nervos central SNC, care se obtine din frunzele arbustului de coca (Eritroxylon coca). Unul dintre cele mai raspândite droguri cu un caracter de a produce dependenta consumatorului fata de stupefiant. Din punct de vedere chimic apartine de grupa alcaloidelor tropan.

Primele frunze de coca ajung din America de Sud în Europa prin anii 1750. In iarna anului 1859/1860 izoleaza farmacistul german Albert Niemann (1834-1861) în laboratorul din Göttingen componentii activi din frunzele de coca. El numeste alacaloidul obtinut „kokain”. Aceasta descoperire a lui Niemann este controversata, unii înclina sa creada ca primul care deja în 1855 a izolat alcalaoidul ar fi fost chimistul german Friedrich Gädcke si care a numit substanta „Erythroxylin”. O a treia varianta este neurologul Paolo Mantegazza din Pavia care ar fi descoperit alcaloidul în 1858.

Cocaina pura a fost izolata în München în anul 1923 de purtatorul premiului Nobel Richard Willstätter, D. Wolfes si H. Mäder. Din anul 1879 cocaina este folosita la tratamentelor pacientilor dependenti de morfina. In acelasi an descopera Vassili von Anrep din Würzburg efectul analgezic al cocainei, acest efect analgezic si cel psihic este amintit în opera lui Sigmund Freud „Despre Coca”. In anul 1906 bautura racoritoare Coca-Cola continea 250 mg cocaina/litru, acest lucru nu este amintit în istoricul concernului. Pericolul de cauzare a dependentei fata de alcaloid a fost recunoscuta numai treptat.

Cocaina este un inhibitor al dopaminei, noradrenalinei, serotoninei. El împiedica transmiterea impulsului nervos la nivelul sinapselor neuronale, prin ridicarea pragului de sensibilitate a receptorilor, o crestere a simpaticotoniei. Creaza o stare de euforie si de dependenta fata de cocaina.

Frunzele de coca, dupa ce sunt puse la uscat mai multe zile pe suprafete pardosite, sunt amestecate cu kerosen si carbonat de calciu, sodiu sau potasiu, dupa care, timp de o noapte, sunt calcate cu picioarele. Cocaina, care este un eter, se transforma în carbonat de cocaina, care se dizolva în kerosen. Solutia este filtrata si se elimina rezidurile, dupa care se amesteca cu acid sulfuric. Se obtine sulfatul de cocaina sau pasta de baza care se precipita si se depune pe fundul vasului. Odata prelucrata, aceasta pasta este pusa la uscat înainte de a fi purificata, pentru eliminarea kerosenului si a altor impuritati reziduale. Pentru aceasta se adauga din nou acid sulfuric si permanganat de potasiu. Dupa filtrare, produsul se amesteca cu amoniac, înainte de a fi iarasi filtrat si uscat. Din pasta purificata obtinuta, cocaina este izolata prin adaugare de acetona sau eter etilic, pentru distilarea sulfatului de cocaina. În etapa finala, se adauga acid clorhidric si alcool care duc la formarea unui precipitat de clorhidrat de cocaina. Aceasta se cristalizeaza în timp, luând forma finala în care se comercializeaza. Cocaina se gaseste sub diverse forme: - Basuca - cocaina pasta (baza), cu o puritate de 35%, raspândita în America de Sud, poate fi fumata ca atare sau în amestec cu tabac sau marijuana. - Cocaina hidroclorica – cocaina de strada, cu o concentratie de aproximativ 25-35%, este amestecata cu adulteranti si diluanti, uneori puritatea putând atinge 100%. Aceasta substanta poate fi injectata sau prizata si este solubila în apa. - Cocaina baza libera (Crack) – este obtinuta prin extractie cu solventi si are o puritate de 100%. Este insolubila în apa si de aceea trebuie fumata. - Frunzele de coca pot fi amestecate sau fierte sub forma de ceai.